Filmul este genial si merita vazut - o "provocare" mult mai autentica decat cea a celor de la Simplu :)) si in primul rand o atmosfera sanatos de vesela! Cam asta am vazut (si m-a surprins) si in ochii celor care au participat la parada mascatilor - copii care nu isi baga zilnic in vena Heroes si care ne mai aduc aminte ce frumos e sa te joci si sa joci pe ritm de fanfara.
Am uitat sa va arat ultimul meu copilas: O biblioteca "de cartier". Mentionez pentru cei care nu disting, pe fatada primului etaj sunt panouri care pivoteaza pe ax central, am vrut sa folosesc un material cald - lemnul si pentru ca lumina e un lucru foarte important am ales sa opacizez interiorul in proportie de 90% lasand ca zona de lumina naturala doar cea din jurul curtii interioare si lumina filtrata de la panouri. La parter - biblioteca (stanga), bar (mijloc), cafenea (spate), magazin in fata si loc de joaca pentru copii (dreapta) La primul etaj - spatiu media, versatil.
Oricum, a fost o joaca bibioteca asta! Deabia astept s-o construiesc! :D
Raportez bunuri furate : jumatate de ciocolata Poiana cu caramel, teu de 90cm si polonic din inox - IKEA. Dupa o indelunga cautare prin dosarele politiei am gasit poze cu suspectii. Este posibil ca ei sa-si fi schimbat infatisarea. Exista surse care confirma vizitarea unei frizerii de catre unul dintre raufacatori. De asemenea se stie ca asemanarea foarte puternica dintre asociati este instrumentul principal de inducere in eroare a victimei!
Ofer recompensa cealalta jumatate de ciocolata Poiana cu caramel pentru prinderea suspectilor
Poros , galben, ochi mari si albastri si pistrui. Canta la propiul nas, iar porii lui fluiera in zilele vantoase. E adult, dar se comporta ca un copil. Palarie-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i!?!
Am un chef nebun sa ajung intr-un loc unde sa ma distrez putin cu Nikonu' meu mic si dragutz! Nu de multe ori am simtit aceasta pornire, insa cred ca de data asta mi-au cam ajuns autocad-ul si sketchup-ul...ar mai merge niste photoshop...nu mult..ca strica...da' macar sa am pe ce! Oare gasesc eu asa un loc?
Poza cu mine nu este (evident) a mea , kudos goes to Lucian.
Sunt veriga unei foarte frumoase initiative... sa o numim lantul optimistilor. Am primit provocarea de la Vlad care a primit-o la randul lui de la alt optimist.
Intrebare: "Cum iti pastrezi optimismul?"
In primul rand stiu sigur doua lucruri: am invatat de la mama ca sunt prea desteapta sa nu trec peste orice si de la tata ca orice as face, trebuie facut pana la capat si intr-un mod cat mai corect cu putinta. La asta se mai adauga spiritul inconfundabil al bunicii mele care mi-a spus sa cant, sa dansez si sa rad in fiecare zi. Daca ea ar avea blog, ceea ce e apropae posibil, avand in vedere ca e mai tot timpul pe messenger, probabil ca i-as da ei mai departe sarcina de a ne elucida asupra secretului optimismului, pt ca ea e intradevar cel mai optimist om pe care l-am intalnit in viata mea.
Ideea e ca nu pot sa nu fiu optimista cand stiu ca sunt pe drumul cel bun cand deschid usa aia grea a facultatii de arhitectura, sau cand iau creionul (sau mouse-ul) in mana si simt ca vreau sa desenez ceva frumos, cand impart o ciocolata de casa cu el si primesc cadou ultima bucatica, cand aud : "ai avut o idee buna" sau "ce poza draguta ai facut!" , cand stiu ca am prieteni care s-ar intalni cu mine la orice ora din zi si din noapte sa vorbim despre libelule si zmei si sa radem si sa jucam mima, sau cand ma gandesc ce multe lucruri frumoase pot sa mi se intample daca gandesc pozitiv.
Asa ca, evit sa ma gandesc la ce-a fost mai putin bun si la ce ar putea fi altfel decat mi-as dori. Incerc de 1000 de ori daca trebuie sa fac lucrurile asa cum mi le doresc. Sunt de neoprit cand vreau ceva si de asta am niste obiective generale foarte clare in viata.
Continuarea o puteti vedea la Anutza pe care o provoc sa ne spuna daca in Franta e altfel la capitolul asta!
