Excursionisti II

Am intrat in "perioada neagra"; toata lumea ma sperie ca "anul asta e cel mai greu! n-o sa ai timp de nimic!". Din cate observ...pana acum stiu ca laptopul a devenit cel mai bun prieten al meu, merge cu mine peste tot, incerc sa nu pierd un moment si-l mai mangai cate putin prin diverse programele, numai ca mi-e cam dor sa mai fac o fotografie, sa mai stau sa ma uit la luna, sau pur si simplu sa ma distrez pe la munte, prin excursii, pe la mare...oriunde nu ai nimic urgent de facut.

Inca niste amintiri frumoase:

Excursionisti

Nu-i asa ca a fost frumos in excursie? Mai urmeaza!

Alex


Oana


Miru


Fetele dragi


Noi


Ioana


Bogdana

Tinerete

Pun foarte multe intrebari. Mai ales daca sunt foarte interesata de ce trebuie sa aflu. Doar ca mi-am dat seama ca la primirea raspunsului imi mai vine sa pun o intrebare, si-nca una, si tot asa... si sunt putine cazurile in care nu aflu ce vreau, doar ca e un proces destul de obositor.

L-am intalnit pe acest domn intr-o galerie. Venise la o intalnire a unui cenaclu literar. M-a fascinat stilul sau foarte natural si autentic! Omul asta avea raspunsul la toate! I-am pus cateva intrebari, dar am renuntat repede, pentru ca ochii lui atat de tineri mi-au raspuns mai bine. Era bucuros sa fie acolo, vorbea despre studentii lui de la cursul de sculptura, despre poezii, analiza fiecare carticica noua dintr-un raft prafuit...era pur si simplu un om linistit, fericit, implinit si foate tanar! Care e secretul, dom'le?....ar fi fost intrebarea mea fireasca...

Back Home

Si ne-am intors fericiti din vacanta prea indelung pregatita, gata pentru un an nou de scoala, distractie, iesiri la bere, plecari in Vama, poze cu fetze mai triste, dar mai sincere, o arhitectura nu atat de impresionanta, dar plina de istorie si cu un parfum balcanic foarte familiar.



Deodata linia de privire a coborat, gatul nu ne-a mai durut de la atata privit in sus catre zgarie-nori, orizontul parca a coborat si el putin, dar numai ca sa te simti mai aproape de rasaritul de pe plaja uda de la marea noastra, marea de care imi este atat de dor inca. Am fost in locul unde totul e MARE si MULT si MASIV, insa am simtit ca ma acoperea umbra masiva a colosurilor americane. Singurul loc unde m-am simtit exact ca acasa a fost in Cantral Park - un Cismigiu "nitzel" mai mare. Acolo am simtit ca am iesit la lumina, si in mijlocul densitatii exagerate "de-afara" aici erai in mijlocul verdelui!

Pentru noi

 Pentru ca primul lucru pe care-l zic lumii nu poate fi decat despre tine, si pentru ca odata cu noi poezia asta a prins sens pentru mine.


Ecuatorul si polii

Marin Sorescu

Impreuna sintem foarte dialectici
(Tu stii ca a fost cea mai frumoasa
Zi din viata mea?
Ce bine-ar fi să fie asa. “Ba da”.
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnata
Chiar de muze.
Poetii să se inspire si ele să puna degetul.
Tu să intinzi aripa peste versurile mele
“N-am intins-o?”
Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina.

Simteai ca veneai până lângă mine
Si deodata un gol de aer.
Ce se intimpla?
Mă gindeam la tine.
Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele,
Asa e când zbori, zburam spre tine.
“Oricum, eu receptam fluidul.”
Si eu mă ghidam tot dupa fluid.
Noi nu lucram decât pe
Baza de flux magnetic.
Stii ca la ecuator cântarim
Mai mult decât la poli?

In orice caz, când sintem impreuna
Cintarim mai mult,
Sintem doua ecuatoare incolacite
Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftina energie…
Nu stiu daca intelegi?
Ce zici de titlul asta?
Esti ca o sfera de sticla
In care Dumnezeu a strecurat
Si-un clopotel.
Când se-nvirteste pamintul, suna clopotelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decât în sfera de sticla
Vibrez din toata fiinta
Si tu-mi culegi vibratiile
Si mi le restitui, sarutate.