Si ne-am intors fericiti din vacanta prea indelung pregatita, gata pentru un an nou de scoala, distractie, iesiri la bere, plecari in Vama, poze cu fetze mai triste, dar mai sincere, o arhitectura nu atat de impresionanta, dar plina de istorie si cu un parfum balcanic foarte familiar.
Deodata linia de privire a coborat, gatul nu ne-a mai durut de la atata privit in sus catre zgarie-nori, orizontul parca a coborat si el putin, dar numai ca sa te simti mai aproape de rasaritul de pe plaja uda de la marea noastra, marea de care imi este atat de dor inca. Am fost in locul unde totul e MARE si MULT si MASIV, insa am simtit ca ma acoperea umbra masiva a colosurilor americane. Singurul loc unde m-am simtit exact ca acasa a fost in Cantral Park - un Cismigiu "nitzel" mai mare. Acolo am simtit ca am iesit la lumina, si in mijlocul densitatii exagerate "de-afara" aici erai in mijlocul verdelui!
2 comments:
:) nice, very nice, interesting vision. De abia am observat acel copyright Ioana Toma de jos :) SUcces cu blog-ul, imi place chiar foarte mult pana acuma.
indeed...very nice blog! si tare imi doresc sa vad central park-ul. parca inca si mai mult de cand ti-am citit blogul:) Cheers din Toulouse!
Post a Comment