Pun foarte multe intrebari. Mai ales daca sunt foarte interesata de ce trebuie sa aflu. Doar ca mi-am dat seama ca la primirea raspunsului imi mai vine sa pun o intrebare, si-nca una, si tot asa... si sunt putine cazurile in care nu aflu ce vreau, doar ca e un proces destul de obositor.
L-am intalnit pe acest domn intr-o galerie. Venise la o intalnire a unui cenaclu literar. M-a fascinat stilul sau foarte natural si autentic! Omul asta avea raspunsul la toate! I-am pus cateva intrebari, dar am renuntat repede, pentru ca ochii lui atat de tineri mi-au raspuns mai bine. Era bucuros sa fie acolo, vorbea despre studentii lui de la cursul de sculptura, despre poezii, analiza fiecare carticica noua dintr-un raft prafuit...era pur si simplu un om linistit, fericit, implinit si foate tanar! Care e secretul, dom'le?....ar fi fost intrebarea mea fireasca...
2 comments:
Intr-adevar un personaj care iti hraneste imaginatia.... dar mie nu neaparat tinerete imi inspira privirea lui, ci mai degraba tihna si o intelegere rafinata a ceea ce ne inconjoara. oricum, cred ca cel mai Domn domn pe care l-am intalnit in ultima vreme :)
stii, poate cand o sa avem si noi varsta lui alti studenti la arhitectura o sa ne puna aceleasi intrebari si o sa le dam exact raspunsurile pe care poate le asteapta sau nu ... anii te invata multe ... oricum omu arata foarte "" nu gasesc cuvantul potrivit ... poate cu tmpul ...
Post a Comment