Stiu ca e relativ tarziu, dar trebuia sa vorbesc despre ultimul eveniment cultural-muzical din viata mea. Concertul Deep Purple a fost unul dintre acele lucruri la care nu prea stii la ce sa te astepti inainte si de care esti super entuziasmat dupa. I-am ascultat de-a lungul vietii mele mult pe oamenii astia, mai ales pentru ca tatal mereu imi povestea cum cucerea fetele in dans pe Child in Time si ce mult ii placea ca era o melodie asa de lunga, si cum soloul de chitara era punctul culminant cand Buba, prietenul lui cel mai bun stingea lumina, lasandu-ne imaginatiile sa zburde :)
Partea si mai faina e ca am fost cu ai mei la concert si cu prieteni de-ai nostri(a fost si cu Buba :)) si i-am vazut pe baieti in actiune. Eram cu totii amortiti in fata acordurilor de chitara, mai ales, si in general hipnoizati in fata unei muzici BUNE, domle', BUNA! Ce-i drept...ar fi fost frumos sa nu li se intrerupa sunetul de atatea ori si sa cante mai multe melodii vechi, dar in final, eu zic ca am plecat de acolo fericiti!
Rapture of The Deep
Hypnotize
Rhythm
Delir
3 comments:
Cred ca si eu as selectat aceleasi poze, mai ales pentru ca ai tras atat de multe cadre. Cu cat sunt mai multe bune, cu atat e mai greu de ales !
a 3-a poza imi place ... nu zic de rau despre celelalte. se cunoaste ca ai prieten pozar!
Tare! Vin si pe aici Deep Purple, dar e so much more expensive:) Ma bucur ca v-ati distrat si tatal tau rules in continuare!:)All the best!
Post a Comment